Secretul Vietnamului: Saigon

Cu nu foarte mult timp în urmă am vizitat pentru prima oară Vietnamul și, impresionată fiind de Saigon (Ho Chi Minh în prezent), a devenit una dintre destinațiile mele favorite.

Comunistă fiind această țară, Saigonul m-a trimis în România anilor ’80, cunoscută de mine din poveștile bunicilor.

E vibrant și cosmpolit. La tot pasul te “împiedici” de chipuri frumoase, pline de energie și dorință de viață. La nebunie mi-a plăcut expresivitatea oamenilor, care te-ntâmpină și te conduc cu privirea curios. Chiar dacă nu-s experți în limbi de circulație internațională, am reușit să ne înțelegem cumva și le-am priceput curiozitatea față de originea mea și față de motivul pentru care mă aflam printre ei. Oameni fenomenali, deschiși și ingenui, mândrii de ceea ce sunt, sunt dornici oricând să-ți dea o mână de ajutor și să îți facă șederea un vis. Și, dacă se poate, să îți și vândă ceva! Haha

Pe de altă parte, străzile orașului mi-au amintit de Bangkok, unde sute de scutere circulă haotic și mașinile claxonează continuu. O fi o nebunie organizată?

În același timp, să nu uiți că în Vietnam viața nu-i scumpă și poți călători, văzând orice, la prețuri mai mult decât accesibile. La tot pasul te “împiedici” de discrepanța dintre cartierele periferice ale orașului și locurile verzi care le înconjoară. Excursiile pe aici, îți garantez, îți vor rămâne în minte și-n suflet.

Chiar dacă știam că Saigonul trăiește sub comunism, am găsit aici, de fapt, un oraș al Asiei în care chiar e o fericire să respiri.

Chiar dacă n-am dormit decât 2-3 ore după cele 7 ore petrecute în avion, m-am urcat într-un taxi-scuter, fiindcă, dacă nu ți-am spus până acum, e cel mai popular mijloc de transport pe aici și am explorat cât mi-a permis timpul orașul. M-am pierdut prin piețele lor tradiționale, în care poți găsi orice, indiferent dacă te gândești la mâncare și băuturi, la suveniruri, haine, cosmetice și lista poate continua.

În piețele de care-ți aminteam mai sus, te miri cum vânzătorii ambulanți reușesc să-și montează în doi timpi și trei mișcări tarabele cu de toate. Oamenii ăștia frumoși știu oricând să-ți vândă orice, nicicând, nu te-ai gândit că ai nevoie. Totul se negociază și fiecare “business” se termină cu un zâmbet pe buze.

Când, în sfârșit, am renunțat la shopping, am luat-o la pas prin oraș. Saigonul, cu neoanele lui colorate, pare a fi un brad de Crăciun, în care restaurantele, cafenelele și barurile concurează la a te acapara.

După apusul soarelui, orașul prinde mult mai multă viață și aproape că te amețește cu ofertele pe care ți le pune la picioare. Mi-am dorit să fiu, pentru restul serii, pe unul dintre rooftop-urile cunoscute ale orașului, Chill Sky Bar.

E undeva pe la etajul 27, iar ceea ce ți se arată ochilor, îți taie răsuflarea.

Și cum ar putea arăta spectacolul de lumini și culori ale orașului dacă nu l-ai privi prin “lupa” unui pahar cu vin de calitate?

Vrei să-ți spun un secret? Saigonul e o nebunie frumoasă care te trezește la viață și te face să iubești întreaga lume. Încearcă, și spune-mi dacă am avut dreptate…