Povestea din spatele rujului roșu: primii 2 ani petrecuți printre nori

Uneori stau și mă întreb:

Ce a însemnat, de fapt, experiența asta pentru mine?

De curând s-au împlinit 2 ani de când mi-am împachetat jumătate de viață în două valize colorate și am plecat în Orientul Mijlociu.

Nu știam ce mă așteaptă, nu știam cum va fi, nu știam ce voi găsi. Și am descoperit o pasiune. Dragul de zbor și de locuri frumoase a crescut pe zi ce trece. Traiul în Doha și în mare parte deasupra norilor a fost o provocare, pe care am acceptat-o și  am îmbrățișat-o în fiecare zi mai mult.

Iată-mă acum, după doi ani, în uniforma mea impecabilă, traversând globul în lung și-n lat și descoperind locuri pe care nici nu mi le imaginam. Zilele petrecute la distanță de cei dragi în colțuri îndepărtate ale lumii m-au făcut să iubesc timpul petrecut cu mine, să devin cea mai bună prietenă a mea și să mă descopăr, mulțumită de ceea ce sunt și optimistă pentru ceea voi adăuga în timp.

Am învățat să lucrez cu echipe diferite pe fiecare zbor, să cunosc obiceiuri și să accept zeci de naționalități și comportamente diferite. Am învățat să împachetez o valiză cu viteza luminii și să fiu pregătită de orice provocare, la orice oră din zi și din noapte. Acum zâmbesc din inerție și am devenit dintr-o ușor introvertită într-o persoană sociabilă și pozitivă. Am învățat să gestionez cazuri medicale, să salvez vieți, să caut soluții la cele mai neobișnuite solicitări, să dorm fără să-mi fie somn sau să mă descurc într-un aeroport mai bine decât în propria-mi casă. Rutina care odată însemna stabilitate, a ieșit acum din vocabularul meu.

Ideea blogului mi-a venit cu un an în urmă, când am ales să-mi adun la un loc aventurile și poveștile fără perdea. Gânduri ale vieții de călător și lumea în imagini. Loc ce avea să devină în scurt timp spațiul în care să mă regăsesc în totalitate.

Acum lucrez la un nou proiect în care am mare, mare încredere.

Sunteți curioși?