Copenhaga, pretext pentru a fi din nou copil

Copenhaga nu a fost nicicând cu adevărat pe radarul meu, așa că tot ce am descoperit în Danemarca a fost cel puțin revigorant.

Am momente în care simt că voi ajunge cât de curând într-un anume loc. Așa s-a întâmplat cu Frankfurt, așa s-a întâmplat și acum. Când o colegă pe zbor mi-a spus cu câteva zile în urmă că urmează să plece în Copenhaga, mi-a trecut prin cap fulgerător – să vezi de nu plec si eu în curând! Ce să vezi, a doua zi îi spuneam, zâmbind, că mi s-a schimbat programul și vom merge împreună în Copenhaga. Partea bună era că aveam să petrec două zile întregi aici – vacanță prelungită.

Am avut darul de a vedea multe locuri minunate. Și spun dar pentru că da, e un dar de la Dumnezeu. De aceea, nu multe mă mai pot impresiona când vine vorba despre lucruri pe care să nu le fi întâlnit în niciun alt loc. Ei bine, Copenhaga a reușit să mă surprindă. Știu… e un oraș frumos cu clădiri istorice, muzee si multe palate de vizitat. Dar astăzi am să-ți vorbesc mai puțin despre punctele turistice, și mai mult despre energia pe care mi-a transmis-o.

Nu multă lume știe că una dintre cele mai mari bucurii ale copilăriei mele a fost mersul pe bicicletă. O frică pe care am învins-o cu ajutorul mamei pe la 5-6 ani și un vis care a devenit realitate atunci când unchiul meu mi-a dăruit primul Mountain Bike galben. A fost o plăcere nevinovată a copilăriei pe care, treptat, am dat-o uitării când am ajuns în București și mai apoi în Doha.

În Copenhaga, însă, m-am simțit pentru o zi din nou copil.

Aici găsești piste pentru bicicliști peeeste tot. Ad litteram, peste tot. Nu există locuri în care să vrei să ajungi pe două roți și să nu ai banda ta sau semafoare strict destinate bicicliștilor.

Deși prima zi a început la pas spre Nyhavn, epicentrul turistic al orașului, dacă vrei să îl numești așa, a doua zi nu avea cum să înceapă decât pe două roți. Case colorate pe malul apei, bărci ancorate în atemporalitate și cafenele lipite una de cealaltă – fotografia pe care o vei vedea pe orice carte poștală când vine vorba despre Copenhaga.

Ce am descoperit?

Că e un oraș într-atât de verde, încât te vei trezi plimbându-te printr-un parc chiar și fără să îți fi propus asta. Dar eu te sfătuiesc totuși să îți propui și să mergi la grădinile castelului Rosenborgcele mai frumoase din oraș, cum ar spune localnicii. Asta am și făcut ca și încheiere a primei zile în Copenhaga.

A doua dimineață nu avea cum să înceapă fără să fiu sigură că plec la drum cu o bicicletă. Mi-am făcut lecțiile la prima oră a dimineții și mi-am instalat aplicația cu pricina (Donkey) care avea să-mi arate unde e cea mai apropiată bicicletă din zonă. Am găsit-o pe La Paz (ironic, nu?) fix lângă hotel și am plecat împreună să descoperim orașul.

Nu-mi băusem cafeaua de dimineață, așa că am zis că e musai să o beau în Strøget. Vrei nu vrei, cât de puțin ai sta în Copenhaga, este strada pe care nu ai cum s-o ratezi. Nu de alta, dar este cea mai aglomerată din oraș și una dintre cele mai lungi artere comerciale din Europa.

Dacă e ceva ce m-a făcut să mă îndrăgostesc de Copenhaga este energia pozitivă pe care o emană prin toți porii. Aici am descoperit oameni relaxați, zone verzi, canale, bărci, castele și multă, dar multă liniște. Nimeni nu pare să se grăbească și cu siguranță îți va face cu ochiul stilul de viață al nordicilor.