182 de zile în America

În urmă cu doi ani pe vremea asta mă întorceam din America, locul care mi-a fost casă pentru șase luni. Locul care mi-a schimbat viziunea, m-a adus în fața realității, m-a ajutat să mă maturizez și m-a făcut un om puternic.

În cele șase luni petrecute acolo am învățat că visele nu sunt pentru copii, ci pentru cei puternici, și doar visând poți să devii cine îți dorești.

Acum știu că maturitatea vine cu bune și cu rele și toate experiențele sunt constructive în formarea mea. Experiența departe de casă m-a făcut o persoană mai bună, mai atentă la cei din jur și la nevoile lor și mi-a deschis ochii, arătându-mi că bula în care trăisem până atunci era doar ceea ce știam eu, nu și imaginea completă. Până atunci eram obișnuită cu o viață confortabilă, în care nimic nu disturba rutina zilnică. Deși nu-mi place rutina, nu puteam lupta contra ei. Ceva mă ținea pe loc.

Departe de tot ceea ce cunoști realizezi că omul este capabil să se adapteze într-un timp relativ scurt, într-un mediu total nou și uneori destul de provocator din multe puncte de vedere.

Sunt foarte multe conștientizări și trăiri interioare pe care le-am experimentat. Una dintre cele mai importante a fost faptul că am învățat să mă bucur de lucrurile mărunte și să trăiesc fiecare zi puternic și profund.

În America am învățat că în viață cel mai important este să știi să iubești, să explorezi cu toți porii, să apreciezi ceea ce ți se oferă, să trăiești fiecare moment la maximă intensitate și să înveți lecțiile pe care viața ți le predă.

Pe 15 decembrie 2016 luam avionul din New York spre Moscova, pe de-o parte cu lacrimi în ochi, pe de altă parte bucuroasă pentru tot ce am trăit. Îmi amintesc și azi hashtagul unei fotografii din aeroport postate pe Instagram #someoneisgoinghometoday.

Viața m-a adus din nou în locurile dragi, locurile care mi-au fost cămin pentru suflet în lunile pe care mi le amintesc și astăzi cu aceeași intensitate. Acum, am învățat să-mi privesc viața ca pe un tablou. Un tablou care, până acum doi ani era o pânză aproape goală, cu pete răsfirate de culoare. Prima mea experiență departe de tot ce știam i-a adus culoare și m-a făcut să-mi doresc să muncesc necontenit la propriul meu tablou.

Dacă ai putea da timpul înapoi, unde te-ai afla astăzi?

*Citește mai mult despre experiențele mele în America aici