ONE DAY or DAY ONE. Cum a început totul?

365 de zile, 5 continente, 28 de țări, 50 de orașe.

8 iunie 2017. Am deschis ochii la ora șapte a dimineții după nu foarte multe ore de somn, plină de entuziasm, teamă și curiozitate. Nu mai știam pe ce să pun mâna și timpul se scurgea cu o viteză de neînchipuit. Mai aveam doar câteva ore până să prind avionul care mă ducea într-o lume despre care nu știam prea multe. Patru valize colorate nu reușiseră să înghesuie tot ce aș fi vrut să iau cu mine, dar era ceva la care mă așteptam. Un milion de gânduri și necunoscute îmi treceau prin minte și suflet, cu viteza luminii, dar nu aveam timp de pierdut. De data asta călătoream ca staff și am fost puțin confuză când a venit vorba despre alesul ținutei după regulile stabilite de companie. Arătam ca o secretară în pauza de masa, dar asta era ultima mea problemă. După ore de melancolie și împachetat, am ieșit într-un suflet pe ușă, întorcând pentru o clipă o privire plină de nostalgie spre ceea ce lăsam în urmă.

Aeroportul din Bucuresti mi se părea mai plin ca niciodată și totul se desfășura grăbit sub ochii mei. Fuga spre terminale și noi destinații avea să devină munca mea de “birou”. Minutele până la îmbarcare păreau că se dilată, dar cumva au trecut. M-am trezit urcând mecanic scările spre un avion plin de turiști, majoritatea asiatici. Am aterizat după aproape cinci ore de zbor în aeroportul Hamad, unde mi-a fost scanată retina și am stat la cozile de la imigrare. Când am ieșit în parcarea aeroportului, șoc termic: 45 de grade și umezeală ca într-o baie turcească. Palmierii mi-au furat pentru o clipă ochii în timp ce, prin minte, mi-a zburat o întrebare: oare ce caut eu aici?

Acum, la un an după aterizarea în Doha, am aflat. Împărtășesc idei, experiențe și vise cu oameni care mă inspiră, din diverse colțuri ale lumii. Trăiesc într-un mix asiatic-oriental cu arome de mirodenii din Drumul Mătăsii.

Simt că sunt anii în care ne permitem să fim egoiști. Perioada în care putem explora fiecare lucru posibil și vremea în care putem fi stăpânii timpului nostru și a tuturor aspectelor legate de noi înșine.

Trăiesc cu capul în nori. La propriu. Am senzația că m-am redescoperit. Întâlnirea cu oameni de varii culturi, credințe, culoare și trezitul aproape în fiecare dimineață într-un alt colț al lumii fac parte din rutina mea acum, în care timpul se măsoară în zboruri și destinaţii. Chiar daca cafeaua va avea un gust diferit in Africa sau Asia, o voi sorbi zâmbind, știind că dețin întreaga libertate din lume pentru a face fiecare zi să conteze.

Cu toții avem vise și noi decidem dacă le îndeplinim sau continuăm să visăm. De fapt, despre asta este totul.

Închide pentru o clipă ochii și vino cu mine în zbor. Hai să savurăm împreună această călătorie în jurul lumii.

Cum am ajuns eu să alerg spre aeroport pe 8 iunie 2017? Îți povestesc într-o postare viitoare.